Un soare pentru toþi, o lunã pentru Ea...
Respins de soare, stau în umbra Ei,
Respins de ea, mã scufund în mare, în spirale, în fulg de nea, în tulpinã de pãpãdie –
sunt celulã. sunt praf de uz stelar adunat bolovan în jurul unui soare.
sunt o sclipire zdrobitã în acel praf.
Sunt în mine, mã ascund în mine de Ea.
Respins de mine stau încremenit în vise.
Aºtept un semn de-afarã, un fulg de zahãr învelit în specule cu panglici d-aur alb,
o picãturã de dragoste nestingheritã de prejudecãþi erecte de secte comun acceptate,
chemarea Ei în noapte, searã, zi, sau mãcar dimineaþã,
acceptarea – a lor n-ar conta dacã aº avea-o pe-a mea.
Plictisit ies în verandã – prea „ne-soare”, un pic de lunã, ºi multã singurãtate.
Aburi de idei în întuneric curg spre buzele ei, îi învelesc degetele pictate în roz,
o sãrutã uitând de renegat.
Aburi de idei în dimineaþã curg spre soare, adunând nori-tornade de lapte ars
ºi se varsã peste celulã, praf, sclipire.
Soarele e pentru toþi. Luna e dincolo, la Ea-n poºetã.