Vis tremurat,
imagine fără contur
despre neîntreg și neîntreagă...
somn transpirând,
și vinovat și pur;
și răsărit de iarnă fără vlagă.

Zâmbesc miracolului de a mă trezi
cu gândul la pedeapsa zilei abstinente.
Și-atunci oglinda se preface a vorbi,
cu părțile din mine conștiente.

N-a nins ast'noapte
și sprânceana mi se-ncruntă,
ÃŽmbrac adultul peste ce-i rebel,
Mă uit la ceas și n-are sens:
derută!
a faptului de-a fi femeie fără el.

Mă-nghite frigul, m-adâncesc în ceață,
Păsesc mai sigur decât mi-este starea...
Mă doare timpul,
sufletul îngheață,
mi-e tare dor de visul nevisat aseară!