poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1862 .



Gustați merele poetului
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Niszemik ]

2004-09-29  |     | 



dar poftiți vă rog serviți
nu sunt chiar atât de acre
prospețimea lor este proverbială
poate că le-a cules el însuși prea devreme
dar astfel nu riscă să le doboare vântul
sau să le mănânce viermii
sau greața
e-adevărat că sunt palide dar fără îndoială
se vor coace în mâinile voastre
parfumul binecunoscut își va dezvălui mirajul
cum un timid își apropie mâinile de alte mâini
ce plăcut e să fii atât de aproape încât
să simți căldura cum radiază la doar câțiva milimetri
e-adevărat că merele sunt mai proaspete dimineața
când miezul învăluie orice dispersie
când rănile par niște babe surde
când orice aforism își schimbă înfățișarea
și nimic nu se compară cu voluptatea unei mușcături
orice lucru capătă valoare dacă pui și suflet
merele bach și ascuțimea minții fac casă bună
dar poftiți
numai să nu fiți luați prin surprindere
vă previn să fiți cu luare aminte
asemeni porumbeilor când își întind piciorușele
spre pervaz dar cu ochii și cu neliniștea fixate
în adâncul străin al omului
șoaptele pot deveni uragane
dar și moartea poate să fie aparentă
șoaptele se aseamănă cu șarpele
care se lamentează printre titulari
(se bifurcă un biet drum de țară
darămite o concepție despre viață)
vă poftesc deci cu cea mai sinceră bucurie
gustați din coșul plin al poetului
și dacă vreodată pasărea nu mai vrea să cânte
vopsiți-i gratiile în culoarea cerului
melodia trage după sine armonia
și nimic nu există când filozofia vieții
acaparează viața
așa cum ea
viața
se deschide în fața destinului
și nu mai e ea însăși
privesc limbile ceasului
glasul mi-l aud în minte
lovindu-se de oasele craniului
și cineva mă ia de mână
mă conduce către ieșire

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!