aș vrea să știu
când se termină visul
să-ți pot vesti infinitul
aș vrea să știu
cât este de necupris infinitul
spre a ajunge la tine

aș vrea să uit
iubirea noastră
locul ei să-l dau mării
cu cât mă îndepărtez
de zbuciumul ei
cu atât sunt mai străin
cu atât sunt mai singur

milioane de clipe
milioane de ani
milioane de vieți
dăinuie tăcute
în adâncuri infint albastre

jocul e foc și focul e joc
când timpuri de-a valma
în cercuri de tropot
copacii goi înfipți sunt
cu brațele-n ceruri
ca într-o rugă veșnică

Ne rotim
între infinit și infinit
căutându-ne.