Poate intr-o zi vei realiza ca ai gresit
Poate vei afla ca adevarul a murit
Poate-ti vei de seama de raul savarsit
Caci lacrimi mari de sticla cazutau pe pamant
Din ochii mamei triste ce sta langa mormant
Implorand Divinitatea pentru macar o clipa
Sa-i mai deschida ochii fecioarei mult iubita
Si cum timpul trece greu si pleoapa nu tresare
Infranta de durere traieste-n resemnare
Privind chipul copilei ce zace far' suflare
Scaldat de raza pala data de lumanare
Si iarasi vine apa ce scalda ochii mamei
Lipsita de vointa in fata crudei drame
Nu mai avea nimic, nici propriai fetita
Si tot dintr-o greseala, dintr-o nemernica ispita
Caci demonii-au cuprins-o lasand-o far' de frica
Facand-o sa provoace o crima prea cumplita