Pe faianța sufletului tău lucios
alunecă o lacrimă ipocrită
de sus în jos
într-o tăcere stropită
de atâtea ploi
căzute peste și în noi.



Sufletul meu higroscopic și delicvescent
incapabil să plângă
zâmbește nedumerit și indecent
cu o privire rătăcită și nătângă.
De sus, dintr-un adânc nor
cad lacrimi care dor.

Pitesti, 5 iulie 1992