adineauri noptile mele toate
ghemuite in ghem scamosat
ate adunate intr-o singura noapte
si luna o scama de bumbac

adineauri greierii peticind tacere
si vintul jelit de plopi
din tot aerul respirat o adiere
umbra de frunza stapunsa de mii de stropi

seara cadea
prea repede , repezit
cadea surpata
o bucata de cer varuit

am ris singur de atita racoare
strada ei ma astepta sub trotoare
cascind dintr-un canal istovita
somnul de toamne , miros putrezit

de atita intimplare
m-am rezemat ametit
umarul lovindu-ma de zid
umarul lovit de piatra

- sa nu te bucuri
mi-ai zis cu vocea ta stinsa , secerata
asa a fost sa fie
ce vei auzi , ce o sa auzi aici
sint cele sase litere ale hotiei
scrise cu litere rosi si negre
zid sub alt zid
hirtie peste alta hirtie

si ti-am raspuns asa cum ai vrut
cu neodihna fiecarui inceput
-cerule cita dreptate aveam
cind m-am nascut si nu puteam intreba
de ce?
si la ce bun sa-ti furi
apoi tineretea nestind
pedeapsa si legiuitorul
cum ?
cind ?
cine ?
ma va invinui ?