Te priveam doar..
te priveam de mult timp,
mintea mea colinda prin vremuri
trecute, uitate, fără grabă
te căuta...

Te priveam cum încerci, cum te zbați
cum te miri, cum te ridici.
Nu te-am ajutat, păreai prea rotund,
nu credeam că pot să te prind,
nu aveam încredere.

Când te-ai crezut la adăpost
de privirea mea, te-ai oprit.
Atunci am zâmbit prima dată..
tu erai, te-am recunoscut în sfârșit,
dar nu aveai încredere.

Privirea mea nu mai trudea,
nu mai aluneca de pe tine,
nu te mai alerga prin vremuri...
era aici, se odihnea pe trupul tau ostenit.
Aveam încredere si era bine.