in singuratate-mi
nu e lumina,
nu e soare,
pamant,
in singuratate-mi
numai eu sunt.

degeaba rasare
in noapte luna,
degeaba se aprind stelele toate,
pentru mine nu conteaza niciuna,
pentru mine sunt
semne a moarte.

n-aud cantec de pasari,
i-ar dac-aud nu inteleg,
mi-e frica sa ma leg,
mi-e frica sa dezleg
misterul tau feminin,
ma rog atat,
sa-mi cazi din senin,
sa ma saruti
macar o data
si-apoi sa mor
dorindu-te toata.
cerul nu-mi da nici un raspuns,
chipul tau de mine l-ai ascuns,
dar te doresc mai mult si mai mult
cu cat te ascunzi si tu mai mult.

visez,...
imi imaginez
ca nu e prea mult
daca ti-as cere doar un sarut,
dar tu fugi,...
fugi mereu,
fara sa-ti pese de chinul meu.

in singuratate-mi
totul e pustiu,
sunt numai eu
cu gandul sa nu fiu,
iar daca mai este ceva
e numai dorinta din inima mea.

te vreau mai mult decat
voi spune vreodata,
te vreau pe de-a-ntregul
si pentru viata toata.

sa fii cu mine
in singuratate-mi,
sa scoti din mine
aceste patemi,
si-apoi sa ma lasi,
pierdut in univers,
sa scriu in singuratate-mi
un vers.