O noapte neagră împresoară,
Ca un cavou de spaime și teroare,
Grăuntele ce, din Materie,
Vrea să se nască și să fie Soare.

Dar, bine strâns în lanțuri, grele
Ca, pentru iarbă, roua dimineții,
Nu poate răbufni în mii de stele
Și să formeze Arborele Vieții.