Nechibzuit

Nechibzuit copil mai sunt, pierdut printre sclipiri ale iubirilor neîmplinite
Aleg firele tale de păr din fânul răzleț și mă zbat în chinuri rătăcite
Nu voi a-ți da crezare nici de-mi juri a pune luna la picioare
Căci neîntregit suflet cutreieră nopțile în gând după un sărut de dor
Și ferecat de îmbrățișări aprinse încă un gând răzbate corpu-n zbor
Nu mai găsești acum limpezi surâsuri pe o față lăcrimândă
Nu zbate focul în cenuși stinse în amintirea ta plăpândă
Simțit copil, nechibzuit nu îndrăgi lipsit de spor suferința
Ascultă o dat’ măcar s-auzi un gând, o logică, n-un sentiment ursuz…