Exil nocturn pe câmp pustiu
nimic nu-i bun, nimic nu-i viu
iar eu sunt mic și mic rămân,
un diavol trist, un zeu păgân

M-am izgonit din paradis
sau nu a fost decât un vis?
Vin din nimic, plec în nimic
iar unde sunt mă simt pitic.

Și sunt nebun, și nu-nțeleg,
cât sunt de mic și trist și bleg?

Sau sunt ce văd? - Nu văd nimic!
Sau sunt ce fac? - Nu văd ce fac!

Nu simt ce cred
Nu cred ce văd
Nu văd ce caut
Nu caut ce am
Nu am ce știu
Nu știu ce simt!

Sunt inutil sau nici nu sunt?
Cum pot să spun, care cuvânt?

Când cel iubit devine ură,
Și din lumină, umbră pură,
El neputând să mă renege,
Și nevoit fiind să mă lege...

Exil nocturn pe câmp pustiu
nimic nu-i bun, nimic nu-i viu
iar eu sunt mic și mic rămân,
un diavol trist, un zeu păgân

Un soare poate-apune
Dar umbre mai pândesc,
Sunt umbra din lumină
Blestemul meu ceresc!