inepuizabila materie
primă a poetului


între două stări la muzeul satului din capitală
se predă tematica unui pelerinaj
în care literele descalică la rădăcina strigătului
imposibil de reținut cuvintele năvălesc
inepuizabila materie primă a poetului
foșnește la atingerea gurii ca un tăvălug
peste câmpul acestui poem cuibărit în memorie
fără nici o justificare mă face să cred
că în curând voi fi arătat cu degetul
pe ulița satului ca poetul fără volum
în timp ce fochistul centralei termice va deveni celebru
pentru faptul că a găsit poemul focului veșnic
necesar încălzirii cuvintelor menajere din cartierul iluziei