La margine de rai , ploile ne sopteau
din linistea durerilor din tei
faramele de inimi culese pe alei ,
pluteau eterice pareri de rau
prin frunzele idilelor trecute
cand ne sopteam iubiri amare
iar timpul gol salasluia in mare ,
vecini cu noi , doar ingeri tremurand
fiorul serii ne primea zambind ,
topiti de dor si norii risipiti
ici colo luna ne zarea cuminti .
Destramatele iluzii ating acum pacea
cand tonul vietii susura timid
trecut-au ani si locuri peste noi ,
ne-am impartit averi , nevoi
am plans de lacrimau cocorii
ducandu-ne spre miazazi visarii
s-au despicat din suflete viori ,
spre cer privind in ruga dintre zari .