Nu sunt curva zeilor!

Cu limba despicată, în sfârcul auriu,
Alung demonul vieții din laptele-aguriu –
Madona mă privește iar zâmbetu-i deșert
În clipele de rugă îmi cere să o iert...
Pe-altarul aprioric bocceaua îmi desfac
Și din merinda simplă mă-nfrupt apoi...și tac.

Îngenuncheat afazic pe lespedea calină,
În Graal amestec mirul cu lacrima salină,...
Sub crucifixul magic osânda îmi aștept
Căci sub privirea sfântă mai pot sta încă drept...
Nu pot bea ipocrit din sângele martir,
Nu-mi pot spăla păcatul cu vinul din potir!

Urâți-mă cu toții – alai de sfinți și sfinte –
Mă aruncați în Gheenă și vreți să iau aminte?
Din rugile-mi meschine și soartă faceți bici –
Iar sufletul îmi ardeți pe ruguri de urzici!...
Striviți sub stânci gândacul, curmați-i suferința
Căci nu-l veți auzi cântându-și stins căința!...

T.B.