S-a gândit vreodată cineva că un singur "nu" iți poate face rău?
Și-a amintit cineva oare de amintirea ta când tu nu mai erai?
De câte ori ai încercat să nu rănești pe alții si te-ai rănit pe tine?
Sunt gânduri infinite de care ești asaltat din ce în ce
Iar treptat te obișnuiești cu un chin care te ține treaz,
Cu o durere ce îți amorțește simțurile și te-infioară,
Cu o iubire de care vrei să scapi când nici nu o ai,
Cu valuri mari de vise mărețe dar neîndeplinite ...
Te obișnuiești cu viața!

Și-atunci iți doresti să evadezi din lumea ta într-un mister,
Să fii altcineva altundeva făcând cu totul altceva,
Să incerci a fii tu insuți numai pentru tine...
Dar fără imaginație nu poți face nimic.
E darul tuturor de a iși țese o lume nouă,
De a construi fictivul pe baza realitătii...

Te-obișnuiești prea mult cu tot ce te-înconjoară
Și parcă ai ochii orbiți de pânza uitării eterne
Iți pierzi și fericirea din cauza tristeții
Devii mai visător sau poate prea real,
Trădezi un sentiment pentru un lucru simplu,
Te-nfrunți pe tine insuți dar iți rămâne o lume-ntreagă,
Și când finalul incearcă să mai salveze ceva,
Apelezi la imaginație ca la un vechi prieten,
De care-ți amintești mai mult la nevoie...

Și te retragi ușor,o perioadă doar, in lumea visătoare
A celor care suferă dar refuză a recunoaște.
Aștepți necontenit ajutorul pe care nu îl ceri
Te superi când esti evitat deși așa ai vrut.
Continui să trăiești in umbra altora si chiar in umbra ta
Dar speri mereu nici tu nu știi in ce
Te resemnezi si cauți în tine optimism
Și vezi de dinainte aripile energice de vânt si praf
Ce efemer constituie drumul tău spre viitor.

Iar dacă vreodată iți pierzi și-imaginația,
Nu ai pierdut chiar totul,căci primești în schimb o lecție,
O lecție de viață prin care înveți să fii și singur.
Înveți să știi,să uiți,să ierți,s-ajuți,să râzi și să continui.
Înveți să-ți aperi lumea ta de ceilalți,
Să fii fericit chiar dacă nu poți s-arăți.

Și-atunci când totul devine întuneric si pustiu,
Atunci vei ști că urmează o rază de lumină,
Un zambet pentru viața ta,o lacrimă de fericire...
Atunci se-intoarce "eul" tău,revine un fluture rătăcitor
-Găsești astfel ceea ce nu știai că ai pierdut-
Totu-incepe a se colora, a se însufleți
Și te desprinzi din amorțeala cu care-ai fost obișnuit.
Revii intr-o existență aglomerată de ură si dureri
Numai că acum ai fluturașul tău apărător.

Și prinzi și tu cu el,aripi de speranță
Și-ți faci din timp rezerve de fericire
Pentru atunci când viața te va răni prea tare...