HÃUL RÃULUI


Viețuiesc in deplină izolare,
Mai simplist decât un om simplu,
Iubesc singurătatea și mă simt mai suplu,
Detașat de neagra-ntunecare,.
Montată-n nervi de două ori triplu.
Din hăul abscons, plin cu uitare,
Câte-o amintire râncedă apare,
Pătrunzând azi dură în multiplu.


Scanez trecutul cu sinceritate,
AÈ™ da mult sa arunc din balast,
Din ce-i rău să las cu scârbă-n spate,
Să rămână-n memorie totul cast,
Dar știu că asta nu prea se mai poate,
Fiindcă rău-i puțin, dar atât de vast!