în blocul meu totul vine de la subsol

lumina
gazul
țevile de apă

voi pune liftului piedică să nu mai treacă
o găină neagră
și un cuțit îngropat îi voi pune

izbucnesc în râs: da! da!
mă voi întoarce într-o seară la casa părintească
manevrând istovit trotineta

orice ușă eu o deschid cu roata din față
chiar și balustrada o sar luându-mi elan întregul hol
mereu am fost confundat cu dâra de nămol
lăsată de înfrânata roată din spate

promit să nu duc niciodată calculatorul la boxă
mă tem că fără el voi uita să mai scriu
tu rege al deșertăciunii
iluminatule
ți-ai vândut locuința și dormi sub cutia de scrisori
cu fața numai zâmbet