mi te-ai trezit peste o iarna fara omat
cand cu trupul rupt vroiam sa ma imbat
dar am auzit vuind viata pe sosea ca la raliu
si mi-am zis,'acum e sansa mea!acuma tre'sa fiu!
sa-ncerc sa fiu!'
nichita, iti amintesti?
te-am rugat sa-mi citesti
din ziarul de ieri
ca dintr-o carte cu povesti despre copii urati salvati de zane bune si tampite...
era in noi viata si vroiam sa uite
ca poa' sa fie asa simplu si absurd,
dupa 9 luni...
insasi copilul urat
cu zana lui tampita
si cu ochii tai albastrii...

era dupa doi ani...
te rugasem sa vii,
ca o ploaie de toamna ragusita,
sa-ti vezi copiii dormind.
dar tu ai inceput sa canti
un cantec de razboi
si te-am alungat:
'taci,nichita,dorm copiii!'