deschide larg ușa
și primește înăuntru
pasărea inimii mele.

dă-i o lacrimă
să-și astâmpere dorul,
pune-i lângă fereastră o ramură verde
să-și odihnească cântul prelung-
amețit de-atâtea ceruri
prin care
i-a fost ursit să-ți caute urma-,
ademenește-o în cuibul țesut din mugurii cruzi
ai primăverii care stă să irupă.

deschide-ți larg zborul
și fă-mi din aripa ta
colivie.