O piruetă cu mișcări miraculoase
ale dansului în noapte,
cu mișcări vaporoase ascunse între palme de copil puse la ochi
mă pierd în capcana pașilor potriviți doar ecourilor

o litieră incandescentă trece prin urletul lupilor
și iese din corsetul nopții
nu trebuie să părem că suntem rupți unul de altul
în foșnetul sufletelor noastre

polenul nu mai are somn
de când se împrăștie pe pietrele fără fiori...
frunzele scuturate din copacul glasului tău
au alunecat pe umerii mei goi

simt lanțuri aruncate
printre mii de lumânări aprinse pe flori de tei
le simt și tremur

fără să te întreb cine ești
îți sărut umbra păgână
și gustul ei de cer îl păstrez ca amintire
în transformări continue de lumină

impecabilul murmură prin izvoare netrecute
decât de copitele cerbilor
care dansează - doar eu îi pot vedea
la sclipirea tăciunilor - cerbi fantomatici

încrede-te în mine fără să știi că începutul vieții noastre
e prins într-o scânteie aruncată de jar