Stare II

mi-am vindecat sufletul în lumină
ca mierea, când s-a întâlnit miercurea
cu vinerea, m-am rostogolit gânduri în răgaz
incert și m-am despărțit de mine,
multe nu-mi iert, nerăbdarea, mi-e greu când trec
peste infinit, vânturi turbate - între ele au ceva
răfuit, încă nu m-a-ncătușat răzvrătirea
dorului, și nici n-am dat de capătul zării
călătorului, cănd văd omul pe crucea destinului
răstignit