De-atatea ori m-ai suparat
Si te-am iertat de fiecare data,
Cu trandafiri m-ai impacat,
Dar n-am fost niciodata vinovata.

De-atea ori ai renuntat
La mine , ca nici nu mai stiu,
Ce simti, de fapt cu-adevarat,
Daca-i devreme sau tarziu.

Un munte de fidelitate-am fost,
Mereu acolo, singur, neclintit.
Imi cautam o pricina si-un rost,
Navalnic si statornic te-am iubit.

Te iubesc, te iubesc, dar mi-e teama
Ca –ncet, acest balans ma istoveste,
Ma crezi pesemne-un fel de mama,
Ce-si iarta pruncul cand greseste.

Nu stiu de ce , dar simt ca voi gresi,
Sunt om, candva, odata, o voi face,
Sa nu te-astepti, in dar nu vei primi
Aceiasi trandafiri in semn de pace.

Nu-ti voi trimite trandafiri, nu o s-o fac!
Tu niciodata n-ai ierta, stiu bine,
Nici n-o sa-ncerc macar sa te impac…
Nu! Muntele la Mahomed, nu vine.

De-o sa gresesc, voi astepta , tot eu,
De data asta, trandafiri cu radacina,
De-i voi primi, te voi iubi mereu,
De nu, plec... Doar sunt de vina...