poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 592 .



Stăpân pe muțenii
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sturion66 ]

2007-01-11  |     | 



Și pasărea și șarpele-au plecat
și s-au retras în sinea lor copacii,
retrasă-i apa din fântână azi
și iarba însăși s-a retras sub glod.
E goală omenirea de sărmani,
livezile de pomi sunt văduvite,
și peste tot, ce-a fost cândva stindard,
splendoarea-a fost și cântec al naturii
și peste uscata urmă de izvoare,
eu sunt azi singurul stăpân.
Unde-ați plecat? Încotro?
Unde v-ați ascuns muritorilor?
Ce înger sobru și neînduplecat,
mândru și neiertător, aspru, intransigent,
ca nisipul pustiului Gobi,
v-a chemat la oaste, la cină,
ori la parastasul umanității!?
Cine-i mai mare peste îngeri,
arhanghelul? Serafimii?
Și cine le dă lor putere asupra
dreptului nostru la viață și moarte?
Cine-a decis, că eu, de unul singur,
să moștenesc pământul acesta sărac,
mai sărac decât Iov înțeleptul,
chiar dacă l-am iubit atât de mult;
mai mult decât Hanibal Catagina lui,
mai mult decât marinarii depărtările?
O, desigur, acolo sus, sus de tot,
unde gândul lovindu-se de eternitate se frânge
ca o săgeată de scutul strămoșilor mei,
încă mai stă Înstrăinatul,
stă singur și plânge,
că n-a putut să mă urce la El,
și m-a lăsat stăpân peste ce-a rămas
după ce trimișii Lui, îngerii, neîndurătorii,
au lovit cu semnul muțeniei,
om și dobitoc, piatră și inimă caldă,
pentru faptul că s-au lăsat ispitiți de
zei străini de rânduieli pe care El
a zidit gândul ridicării Ierusalimului,
a durat omul cel nou, Ioan Botezătorul,
în care să se vadă din când în când,
spre a nu mai fi singur.
Unde-i îngerul morții?
Unde-i cerșetorul de suflete stinse,
să i-l predau și pe-al meu,
o dată cu toată ruina fostului amfiteatru,
în care zei îmbătați cu ambră
jucau scena cu Adam și Eva?
E dreptul vostru ceresc și rândul vostru este,
s-o luați de la capăt;
e-n puterea voastră, nelimitată,
să mă izbăviți de această împărație,
și siguri pe voi ca și altădată,
să-mi aduceți sorocul. V-aștept!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!