Tremurând banal arcușul pe-o vioară...
Inventând acorduri ample si nebune...
Mă obligă să păcătuiesc a nu știu cata oară.

ÃŽmpletindu-se in sunete amare..
Buzele-mi refrenu-l fredonează...
Evitând să prindă ritmul care doare..
Seara când lumina se decolorează.

Creionând o frază intr-o strofă..
S-a născut din corzi o întrebare...
Si-mbrăcată-n litere de stofă...
Moare îngropată in timpane.

Ce culoare-o fi avut initial
Creionul care m-a pictat...se știe?
Căci trăind prostește-n anormal..
Astăzi am ajuns epavă pe-o hârtie.

Sunt adresa scrisă-aiurea pe un plic...
Un desen confuz pe un perete...
Și ca fumul de țigară ma ridic
Să ajung la marile secrete.