strivit de fulguiri cu miezul clar
tăiate cu briceagul în gutui
mă dezfrunzește acru-amărui
un vânt pe care îl aleargă toaca

mă prind cu sunetul să bat din palme
tresar pereții plini de sfinți
de parcă-n cer: să fiți cuminți!
un glas de pasăre-ar striga

mă-nvârt ca o fântână-n loc
și strâng până-mi pocnește lanțul
cu mine apa umple șanțul
voi dezgheța la primăvară