Doamne, m-aproprii de Tine,
Cu sfială și lacrimi amare...
E mult prea devreme ca mâine,
Să vină Sfârșitul cel Mare.

Te-am aflat și nu cred că-i târziu
Să lucrez pentru ziua de ieri;
N-am știut sau n-am vrut ca să viu
Poți acum, orice preț să îmi ceri !

Mai îngăduie-mi Doamne o vreme
Să-mi pot aminti și să plâng
Păcatul cel mult, care geme
Purtat generații la rând.

Mă-ntoarce din calea pornită
Spre ținte greșite, mereu.
Sub Cruce la tine, smerită,
Iisuse ajung tot mai greu.

Dar, știu că ușa-i deschisă
De vreau și nădejde mai am,
Golgota aceasta aprinsă
S-o urc pân-ajung la LIMAN.