De-o vreme cucul nu-mi mai cântă,
Decât la ceasuri târzii de noapte…în cimitir
Și nici măcar atunci nu reușesc
Să-i scutur ghicitoarea... de sictir.

Îmi las singur ochiul,
Să caute calea tăcerii,
Pentru cucul
Ce cântă mormântului mut,
A valului sudat de nopțile verii.

Și poate... îmi voi găsi cearceaful
Acolo, ascuns în miile de buline negre
La fel de liniștit ca mine,
Și poate… îmi va cânta și cucul
Mai devreme de lumea verde, lume verde.