Era de tot vară
și te priveam cu ochi pătimași,
doar umbrele corbilor
se-agățau de turlele din oraș,
ziua își lepăda pe piane veșmintele,
de prisos erau și râsetele și cuvintele,
lumina subjuga, în răstimpuri, izvoarele,
păsări de cenușă ne răpeau soarele,
universul părea un dans inocent de hurie,
viața ne era, desigur, dată-n chirie