Prizonier al iubirii de țară,
Biet nebun naiv ce crezi în taine!
Pojghiță arsă de gând răzuit de pe hârcă,
Iluzie optică decadentă...
Concept barbar supurat de strămoșii nemanierați
Ce haleau cu mâinile goale,
Fără cuțit și furculiță,
Hălci de bunătate...
Neam și Națiune sunt stări țărănești,
De prost gust,
Neconcordante cu moravurile satului global
Intitulat Terra.
Tu, sclav al tradițiilor învechite, renunță
A mai apăra un tărâm ce se cuvine a fi al nostru,
Al tuturor...
Chin fierbinte de patimi inutile!
Acum când toți suntem din viță romană
Și ne-am cauterizat de latini
Diferențele nu-și mai găsesc locul, frate!
Și crede că sorgintele nostru-i maimuța...
Mai neagră, mai galbenă, mai caucaziană,
Dar tot APE se cheamă!
Prizonier al iubirii de țară,
Nu-ți mai ai locul! Acum
Suntem o familie unită de străini...
Tinere ești absurd, nu vezi? Renunță!
Nu tu trebuie să iubești țara
Ci
ÞARA trebuie să te IUBEASCÃ pe tine!

(20-iun-2002)