La rose ... cu petale diafane,
roșii ca sângele buzelor tale dincolo de noi
cu pleoape transparente în roz,
cu miez auriu ca oftarea ta în aștepatare
îmbujorate, incandescente, albe sau carmin...
întocmai trăirilor noastre de ieri
boboci maturi ai vrerii
și candele rugii perfecte
stamine pe scena plăcerii
aduc gândurilor noastre delicat catren

La rose... goana carmin
prin catifeaua purpurie a anilor
ca fostele foste strofe de amor
La rose... palidul violet
subtil ca urmele de ceară
ce șterse stau spre stradă
în conuri de speranță
stoluri portocalii
în sânul prospăt, verde
troiene amintirilor mele despre tot
alături de galbenul pastelat alene
de un penel indiferent

La rose... cu petalele chemătoare
ca fardurile vechii doamne
ce nu ating al sferelor parfum
La rose... chemare îmbietoare,
aceeași pentru ochii toți ce vor
parfum și glas al miezului de soare
în arșiță aprinsă, iluzie și zbor

La rose... frumosul tău
din dragoste de tine
mirajul diamantelor de rouă
labirintul petalelor de vreme trecute
atât de deschis
dar atât de ermetic
curge peste spinii noștri
cu aceeași speranță
roșie ca para
sub un albastru infinit