Þi-ai luat adio căzând în brațele mele de fetiță,
Te-ai dus prea repede și-ai devenit brusc doar o dorință,
M-am secat de lacrimi și te-am plâns cu toată ființa,
Te-am plâns și pentru tine m-am rugat cu toată credința.

Te-am privit cu durere și in brațe te-am cuprins,
Până acum ai fost puternică, de neînvins,
Dar pentru veșnicie destinul te-a învins.
Te-am implorat să revi și de durere am plâns…

Sufletul tu ți l-ai dat și o lumânare am aprins,
Cu toată puterea mea in brațe eu te-am strâns,
Totul mi se părea în acel moment fără nici un sens
și clipe cu noi din viețile noastre eu am desprins…

Cu sufletul sfarșit de putere mi-am vărsat amar lacrimile,
Cu ochii-mi goi de tine și de visele mele,
Cu gandul la tine mă învăluie amintirile…
O clipă am murit și eu … când pentru tine s-au tras clopotele !