Ploua patrafir
Și noi ne iubeam
Tălmăciți în alte cărnuri.
Și, vai, cine să ne traducă
În cărnurile inițiale, înapoi?

Dicționarele erau arse în
Piața publică și cuvintele din ele
Trăgeau obiectele
Pe care le reprezentau de pe noi.
Cuvântul haină trăgea hainele,
Cuvântul viață n-avea ce să tragă.

Gâturi nevinovate plagiază ștreanguri
Și urmele de ștreang sunt circumvoluțiuni,
Cu ele gândesc din disperare.
Ploua patrafir și cuvântul viață
N-avea ce să tragă din noi.
Cuvântul viață își împingea litera "ă"
Din coadă în noi
Numai ca să aibă ce să tragă-napoi.

O, de-am fi noi Nadii Comăneci
Care să sară pe bârna din ochiul altuia!
Probabil ne-am putea tălmăci în alte cărnuri
și distanța dintre noi s-ar putea tălmăci
În cuie bătute-n coșciug.

Ploua patrafir și să ne
Tălmăcească cineva nu se putea.

Dicționarele surpau
Toată iubirea
Și somnul avea petece în coate
De la atâta căzut în brânci,
Că nu mai erau animale
Care să dea piele pentru petece.

Ne iubeam. Până când
Am fost traduși, tu în viață, că te-ai născut
Și eu în moarte, că am murit.