poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1646 .



Inca te recunosc
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Blue ]

2001-05-27  |     | 



Te recunosc si ma recunosti. Dupa atatia ani de treceri si lupte inca te recunosc. Uite-ti zambetul, niciodata destul de larg, intotdeauna prea departat si totusi atat de cunoscut si iubit. Da, iubit, desi toate mi-au fost impotriva si nici tu nu m-ai ajutat. Imi amintesc perfect, de parca ieri as fi fost tanara, neobisnuit de tanara pentru o lupta asa de mare, naiva, ba nu de-a dreptul proasta, caci cum altfel puteam sa fiu asa increzatoare cum eram. Si tu ai stiut. Ai stiut si ai tacut, complice, multumit ca nu trebuie sa minti prea mult. A fost comod pentru lenea ta orientala, relatia mergea intretinuta de sclava care eram, nu trebuia decat sa fii prezent. In rest, nimic care sa te tulbure.
Asadar, e de mirare ca inca te recunosc. Stii bine cat de mult am dorit mai apoi, cand totul s-a sfarsit evident pentru amandoi, sa nu te mai stiu, nici macar in amintire. Si am reusit chiar sa merg mai departe pe drumul pe care l-am construit singura, cu pretul libertatii mele, am reusit chiar sa fiu fericita, asa cum numai disperarea te face sa fii fericit. Dar te recunosc.
Ma recunosti si tu si vad in privirea ta o licarire, ca un zambet malitios care nu stiu de unde vine, care ma doare pentru ca nu-l inteleg si pe care as vrea sa-l sterg. Dar mai vad un soi de incrancenare ca un strigat mut, o bizara urma a unei suferinte trecute, aproape o scanteie de ura care iti face ochii mai mari si mai cenusii decat ii stiam.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!