Sunt singura si ma cufund intr-un ocean de ganduri
As vrea sa fii aici, sa fii din nou cu mine
Iar departarea dintre noi sa nu se intrepuna
Sa se sfarseasca visul rau si ploaia cea nebuna,
Sa nu mai cada stropii grei ce sufletu-mi darama.

Ploua incet, incet, de parca cerul stie
Ca inima-i pustie si viata-mi e desarta
Iar ochii mei din lacrimi facuti sunt pe vecie.
Numai venirea ta ar lumina pamantul
Si soarele-ar iesi iar ploaia s-ar opri.

Dar ploaia care cade incet si cadentat,
Nu vrea sa se opreasca din dansul ei nocturn
Luand incet din mine si ultima speranta.
Un gol pe inim-o cuprinde,iar ghemul vietii mele se destrama..
N-a mai ramas nimic...
Sunt singura si trista...iar ploaia,
Imi e dusman dar si prieten, ce vesnic
Ma alina si ma cufunda-n intuneric!