Ai început prin a-mi arăta regatul tău.
Așa că am sărit în primul autobuz
Și am început să ne fugărim, jucându-ne de-a caracatița:
Eu privind cu teamă după vreo urmă de controlor
Tu temându-te cu privirea să nu-ți scap o secundă.
....................................................

Poate că la prima stație
Ne-am dezechilibrat amândoi:
Un domn m-a strivit cu sacoșa
Și buzunarul mi-a izbucnit de pastă de pix.
Sau poate că la primul stop
Inerția a izbit caracatița într-un geam
Strivindu-i sacul de cerneală.
Și lăsându-ne cu jocul neîncheiat...
....................................................

Dar eu știu doar cum urechile-mi țiuiau
Dureros sub sprâncenele tale grele
Unghiile mi-au sărit ca niște dopuri de șampanie,
Iar pixul măzgălea neputincios și grăbit
O poveste nescrisă încă
Până ne-am trezit sângerând
Amândoi lipicios de albaștri.

Blugii tăi mânjiți de pix
Chicoteau în vitrine
De urma neștearsă a gâtului meu albăstrit
Uitând cum cu o secol în urmă,
Pe un câmp de luptă,
Îmi încolăcisem gâtul în jurul genunchiului tău
Rănit.