Te văd trecând mereu pe drum
Cu pasul greu, cu gândul dus,
Cu ochii triști ca un apus,
Te văd mereu...te văd și-acum.

Cu părul răvăsit, netuns,
Sub ochi aceleași cercuri negre,
De-atâtea nopți pierdute-n veghe...
Mă uit ce-ai fost...și ce-ai ajuns.

Rătăcitor pe străzi pustii
În miez de noapte cenușie,
Când stele sunt pe cer o mie,
Dar nu le vezi, căci tu le știi...

Idee, tu!...ce altă dată
Îmi luminai întreaga minte,
Acum mă lași fără cuvinte;
Hârtia-i albă, fără pată...

Idee, tu!...ce-odinioară
Îmi așezai condeiu-n mână,
Spuneai un gând, sau o minciună,
Acum ești tristă și neclară.

Și rătăcesti ca un hoinar,
Prin mintea mea încețoșată,
Și nu mai ești ce-ai fost odată...
Idee, tu!...ce gând bizar!