Un val subtire de matase,
Incet pe ochi aluneca,
Deodata lumea ma respinge
Si viata mi-o intuneca.


N-am sa-nteleg cum intr-o clipa
Din drumul lin pe care-l parcurgeam,
M-am ratacit si mi-a fost frica
Atat de tare incat nu mai vedeam.


M-am cam indepartat de lume,
Sau poate invers, ea de mine
Si nu mai stiu cand binele invinge,
Sau cand tot raul te rapunge.


Nici nu mai stiu cand pot sa fac ceva,
Sau cand mi-e interzis cu hotarare,
Pe cine sa ascult, cu cine sa vorbesc...
Traiesc o perioada de deziluzii in iubire.


Si dac-ar fi numai atat ,as merge mai departe,
Sau poate m-as opri ...depinde.
Acum ,in schimb ma simt blocat in univers,
Nici nu ma misc, nici nu respir, dar oare eu traiesc?


Sunt pus in fata unei cumpene greoaie
De-s tare si lucid voi reusi.
De sunt mai slab sau fara de dorinta,
Voi zace-n neant pana cand voi muri!