Sunt doar o sticlă veche și murdară,
Un cuib de duhuri care nu au nume,
Un sunet trist rămas dintr-o vioară,
Sunt începutul dintr-o alta lume.

Când vine noaptea, de sub pleoape 'nchise
Se scurge duhul tău, și ce amară
Îmi pare dimineața 'n morți de vise,
Sunt doar o sticlă veche și murdară.

Atâtea nopți te-am invocat, și'n mine,
Te-ai plămădit din inimă de hume,
Otrava și dulceața scurse-n vine,
Un cuib de duhuri care nu au nume.

Extazul și coșmarul, împreună,
M-au insoțit nocturn, seară de seară,
Dar am ajuns o frunză neagră-n lună,
Un sunet trist rămas dintr-o vioară.

Văd țărmul cum se scurge către zare,
Văd vise nevisate, printre dune,
Aud mai tainic ultima chemare,
Sunt începutul dintr-o altă lume.

Sunt începutul dintr-o altă lume,
Un sunet trist rămas dintr-o vioară,
Un cuib de duhuri care nu au nume,
Sunt doar o sticlă veche și murdară.