Mai am pe suflet înc-o cicatrice
și-un vers îmi sângerează abundent,
mă simt din nou închis într-o matrice
de o lichea cu rânjetul dement.
M-a mâzgălit pe-o carte invectivă,
urdori și bale-a revărsat câinos
un biet ionescu japiță parșivă
bogat din cimitire, ticălos.
Schelălăia slugarnic la oricine
și înflorea când mai primea un os,
cu ochi de porc și sânge de jivine
se molfăia satir în mațu-i gros.
Lovit de crunta boală de a scrie,
prea andreiat păduchele lățos,
crezându-se cu har de securist,
și-a-ncondeiat fecalele-n prostie
scoțând puroi din capu-i ca un chist.
La om există-n viață antonime
(parfumu-i dat contra putori),
ionescu-i zeama de la crime
vier vomând în scris sudori.
Mi-ai smuls un zâmbet trist, voievodal,
ionescule hain și ticălos,
tu vei fi veșnic apa din canal,
eu, îngerul din cerul luminos.