Sus pe gard cântă cocoșii
Când românul sfânt postește,
Și de Paști își pregătește
Cozonaci și ouă roșii.

Este saptămâna mare
Dinainte de-nviere,
Iar femeile-n putere
Freacă-n cocă cu ardoare.

Aluatul se dospește
În lighean, ca o gogoașă,
Iar culoarea de cireașă
Peste ouă se stropește.

Seara, invocându-și vracii,
Gospodinele se-adună
La cuptorul din comună,
Ca să-și coacă cozonacii.

Stau la claca strămoșească
Ce-n tradiție-i păstrată,
Spun povești și râd de-o fată
Ce-a-nceput să se-mplinească.

Aburi și mirosuri fine
Se ridică dinspre vatră,
Și nici dac-ai fi de piatră
Să mănânci nu te-ai abține.

18 Aprilie 2009