te rog lasă-mi mie lucrurile tale roz
am nevoie de ele
albul ochilor parcă a început să fie străveziu
am flori la fereastră
și nu-s ale mele
la fel ca și candela brățara domnului
sunt pentru altcineva
care aici nu mai este
mă proptesc des în obiecte
și-n tot soiul de amintiri
obrazul mi-e umed
totuși zâmbesc sunt păsări
vise și dezamăgiri aici
merg tot mai departe
așa printre ape sărate
ghemuit înăuntru
un cocoloș de imagini trecute
care pulsează
pe-afară drapele verticale
și-o încântătoare cută
de-aceea am nevoie de lucrurile tale roz