Timpul s-a cuibărit în știuleții de pe câmp
care și-au întărit cu aur dinții de lapte.

E prea mult foc
când ploaia se retrage-n vizuină
se încălzește roua în cupele de frunze
și norii se întind pe cer ca pânze
copacii-s istoviți și moare umbra.

E prea mult foc
când timpul poposește în lanuri
și-ngălbenește acolo.

Când plouă?

Când plouă
ne adunăm în poale recoltele cu rouă.

S-a cuibărit iar timpul în știuleți
și-a ruginit de-acum grăunța toată.