unii oameni privesc prin fereastră e o pândă pe care curtea de conturi o așează blând în uitare
eu așa ca orice om devenind las un bilet când plec de acasă
poate vine domnul acela poate vine o sărbătoare a lui eu las biletul și plec
poveștile pentru copii sunt nu scrise ci desenate în neputința omului mare
furnica ori scorușul lumea și câinele desișul umbrei sub care se stă alăturând formează un anotimp

azi am strunit un curcubeu striga maica mea din visul plecării ieși mă deschide fereastra am deschis am văzut iarbă uscată am tremurat frigul apoi am plâns nu cumva să mă vadă trecerea știți dumneavoastră ce este iubirea?

și uite așa ca un semn iubito stau acum poate și mâine să văd poate vine o apă mare și ia cu sine apa poate vine anul cel nou și ia cu sine apa poate vine o zi și ia cu tine apa poate vine un sfârșit și ia cu sine apa poate vine un porumbel și ia din tine aripa
un curcubeu e ca o pasere când moare