Corabia viitorului a ancorat tiptil
la iadul vieții pe un țărm
și a cerut subtil din ură
flori pentru cei orbi
cu imnul tinereții

dar pentru memoria plăcerii
la focul alb al bătrâneții
a sosit și ploaia haină
cu focul vieții ei cad
picuri de apă

dialogul pare blând în impresii
așezat tăcere în sensul vieții
ce-i detaliu sentimental
graniță și cumpătare
ce devine ireal
foc și cenușă.