Mi-era prea milă de mine
și-mi pictam amintirile
în alb și negru.
Nu puteam atinge roșul
că-mi explodau venele.
De galben,
grânele mă sufocau
și-albastrul
cădea peste mine.
Verdele
pălea sub pasul meu,
iar negrul
își lua de mână
albul
și mă însoțeau
pe drumul rătăcirii mele.