el o cunoaște pe denisa o știe îi spune pe nume
își drege glasul la ea și se vaită să-l întrebe ce are
viața se repede-ntre ei cu patru sau chiar mai multe picioare
e oarece vânzoleală pe-aici se schimbă zgomote între o cameră și-alta
am putea fi umani rostește conștiința în vreunul ne-am
putea spune pe nume am rosti epitete onomatopee îndelungate
le-am urla de la o ușă la alta să stăruie-n aer cuvântul
dezbărat de formă sau sens
ne-am putea alinia capetele chiar la o aceeași minte și am
lua de mână fiecare mână a celuilalt locatar
am putea fi aidoma toți o gândire într-o clădire uitată de var
clădită doar din răcnetele noastre direcționate
până atunci el îi zice denisa se vaită se bese meselor le-așterne râgâituri își suge măseaua
și-ntinge în gel părul cu pomada spre spate