Cristina: Fugi!

Fugi de vorba mea, băiete!
C-a ei șoaptă mucalita
Ce-ți mîngâie ardent urechea
Încolți-va-n-veci subita!

Fugi de ochii mei, barbate!
De vei sta oprit cu fata
Te vei pierde-n jurăminte
Si-o sa uiți de dimineață!

Fugi de gura mea, băiete!
De-a ei vraj-amara-dulce
Te dosește! Te ascunde!
Căci de cord o sa te muște!

Fugi de dorul meu, barbate!
De te-ar prinde-n brațe dânsul
Mii de vise tulburate-or
Alterna somnul cu plânsul!

Fugi de umbra mea, băiete!
C-a ei bruna rochiță îmbrăca-va-ți cugetul!
Si-o sa-l lese-n mărăcine!
Si-o sa-ți curme umbletul!


Eu: De ce nu fug ...

Pentru ca ... nu am fugă,
N-am somn si n-am lumina,
N-am vânt sub aripi si nici zbor,
Sunt toate ferecate ...
În timp - cit o sa-mi fie dor.

Pentru ca ... nu pot crede,
In setea care mă răpune,
Deși puterea-n brațe,
Cu ochii plini de luciu
Mult mai multe spune.

Pentru ca ... li-e inca dor,
De chipul tău cu iz sălbatec
Si de suflarea-ți caldă-n tâmplă,
Fiorii mistuiți de glezna-ți
E val in vânt - și pot sa mor.

Pentru ca ... ești oglindirea-mi,
Ci-o vreau acum și nu acum
Îmi ești căldură pentru frig
Deși suntem în jumătăți de drum
Mi-ești tot - nu pot sa-ți cer nimic.

Pentru ca ... ești,
Sunt permanent cu tine,
Si ... habar n-am ce-o sa fie mâine,
Nu mai știu cine ești
Dar știu ca ești si-i bine.