Când septembrie-a sosit,
Tu-ai plecat, m-ai părăsit.
Iar cocorii alungați,
Doar tristeți mi le-au ursit.

Într-un soare ca de august
Ce a ars un drum îngust,
Am strigat: "nu, nu plecați, nu-i bine!"
Către cer și către tine.

"Vine iarna grea și-i frig",
Spun cocorii-n cor și fug.
"Nu mai știu de tu mai ești",
Ai zis tu, printre calești.

Este vuiet, este larmă,
Apoi liniștea de-alamă
Mi-e în suflet și îl sfarmă
În bucați ce nu se-ntreamă.

Toți s-au dus înspre amurg.
Soarele e ca un rug.
Și e seară. Dar a mea rugă
Se v-aude-n zori nătângă.