Schimbă arșița asta cu rondelul de gheață- nu sunt mare
încă nu sunt mare, nu am pielea de taur nu am buzele de fum,
bărbia de opal.
Telefonul a stat secunde în mijlcoul săgeților de bucurie:
nu sunt încă mare, nu am puterea unui molid pe pantă, nu prind
rădăcina pe piatră s-arăt că rădăcina e fosilă- rășinele sunt spațiile
de iubire, încăperile parfumate, lemnul care arde două guri
dincolo de voal.

Schimbă arșița cu borcanul ăsta cu pești, ridică apa din chiuvetă,
ia ombilicul de cauciu și spulberă lumina pe scurgere;
la canal se duc felinarele. Ocazional cred că pot să fug cu ele,
arșița mi-e un ghimpe în fund- pași cernuți din înotătoare, feștile
umflate de apă, sâmburi acrii ca moarea.
Schimb mâna, telefonul a stat secunde pe inima mea- a legat-o
strâns a rănit-o strâns a înmuiat-o; pun trist genele către geam,
către pulsul lui de sticlă.